Prezentare
jud. Tulcea
Unități de
cazare și alimentație
Servicii
turistice
Evenimente Hartă Galerie
multimedia
Contact
Prezentare
generală
Destinații
urbane
Destinații
rurale
Cultură Vestigii
istorice
Spiritualitate Etnografie Drumul
vinului
Protejarea
naturii
Trasee
Deltă

 
Prezentare Generală

 harta
Localizare geografică :

Judeţul Tulcea este situat în extremitatea de E-SE a României, în partea central-nordică a Dobrogei, la gurile Dunării, cu ieşire la Marea Neagră (în E), la graniţa cu Republica Moldova şi Ucraina (în N), la intersecţia paralelei de 45° latitudine N cu meridianul de 29° longitudine E; este limitat de judeţele Galaţi (NV), Brăila (V) şi Constanţa (S), Pe teritoriul judeţului se află punctul extrem estic al României, respectiv 29°41'24" longitudine E, la Sulina. Suprafaţa totală este de 8.499 km2, ocupând locul patru pe ţară, după judeţele Timiş, Suceava şi Caraş-Severin. Din suprafaţa totală a judeţului, 3.446 km2 reprezintă zone umede, constituite din lunca şi Delta Dunării şi Complexul Lagunar Razim-Sinoie.

tulcea1 Relief: Relieful judeţului Tulcea se caracterizează prin existenţa a două unităţi fizico-geografice distincte: una mai înaltă, în partea central-vestică, în cadrul căreia se întâlnesc elementele celui mai vechi relief de pe teritoriul României (Podişul Casimcei), respectiv cel mai nou pământ al Europei (Delta Dunării). Unităţile mai înalte de relief sunt dispuse în trei mari subunităţi paralele, ocupând aproximativ 32% din teritoriul judeţului: subunitatea nordică este constituită din Munţii Măcinului, cu altitudine maximă de 467 m (Vârful Ţuţuiatu sau Greci), Podişul Niculiţel şi Dealurile Tulcei; subunitatea centrală, desfăşurată între Dunăre (la vest) şi lacul Razim (la est), este reprezentată prin Podişul Babadag; subunitatea sudică corespunde compartimentului nordic al Podişului Casimcea, constituit predominant din şisturi verzi prepaleozoice în fundament (care apar adeseori la suprafaţă), peste care se află depozite jurasice şi cretacice. Regiunile joase de relief, întinse pe aproximativ 62% din teritoriului judeţului Tulcea, includ Delta Dunării, lunca Dunării, precum şi câmpia aluvială din preajma lacului Razim.

Climă:
Clima este temperată, cu un pronunţat caracter continental, manifestată prin veri călduroase, ierni reci- marcate adesea de viscole, şi precipitaţii reduse. Zona litoral-maritimă a judeţului Tulcea se caracterizează printr-un climat mai blând datorită influenţei Mării Negre.

Hidrografie:
Reţeaua hidrografică, cu o densitate de 0,1-0,3 km/km2 (exclusiv Delta Dunării), este cea mai redusă din ţară şi se caracterizează prin cursuri de apă scurte, unele tributare Dunării (Topolog, Cerna etc.) altele lacurilor litorale (Taiţa, Teliţa, Slava etc.). Dunărea constituie principala cale navigabilă şi sursa cea mai importantă de apă a judeţului. Numeroasele lacuri fluviale (Balta Traian, Complexul Parcheş-Somova etc.), deltaice (Furtuna, Gorgova, Complexul Matiţa-Merhei, Puiu, Roşu etc.) şi litorale (Razim, Zmeica, Babadag etc.) constituie resurse naturale de apă, cu importanţă piscicolă şi turistică.

Faună:
Existenţa unui mozaic de ecosisteme determină prezenţa unei faune variate, reprezentată de numeroase specii de insecte, reptile (ex. broasca ţestoasă dobrogeană Testudo graeca, balaurul dobrogean Elaphe quatuorlineata, vipera cu corn Vipera ammodytes, guşterul Lacerta trilineata ), păsări (ex. răpitoare, paseriforme, limicole, acvatice), mamifere (ex. pisica sălbatică Felis silvestris, vidra Lutra lutra, mistreţul Sus scrofa, căprioara Capreoluss capreolus, şacalul Canis aureus, câinele enot Nyctereutes procynoides, ultimele două recent pătrunse în fauna Dobrogei). Datorită condiţiilor prielnice create de varietatea mare de habitate terestre şi acvatice, precum şi proximitatea câtorva subzone ale regiunii faunistice palearctice (ex. mediteraneană, pontică, eurasiatică), fauna R.B.D.D. cuprinde peste 3.600 de specii. Nevertebratele constituie cea mai mare parte a faunei, cu peste 3.000 de specii. Ihtiofauna prezintă o varietate remarcabilă, cuprinzând 84 de specii dulcicole şi marine, precum şi specii eurihaline ce trăiesc în Marea Neagră şi pătrund în Dunăre pentru reproducere. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (R.B.D.D). este renumită pentru fauna ornitologică, ce cuprinde peste 325 de specii. Prezintă importanţă europeană pentru cuibăritul multor populaţii de păsări, cum sunt pelicanul comun, pelicanul creţ şi cormoranul mic. Este totodată un loc de popas major, atât primăvara cât şi toamna, pentru câteva milioane de păsări, în special raţe şi gâşte, şi numeroase specii de păsări de pradă. În sezonul de iarnă, R.B.D.D. găzduieşte grupuri mari de lebede şi gâşte, încluzând majoritatea populaţiei de gâscă cu gât roşu. Mamiferele sunt reprezentate de 28 de specii, incluzând specii de importanţă conservativă europeană cum sunt vidra şi nurca europeană. Bizamul şi mistreţul prezintă importanţă economică şi cinegetică.

Vegetație:
Vegetaţia prezintă câteva diferenţieri teritoriale, legate de fondul general al climatului de stepă, de relieful deluros, de cel muntos al horstului dobrogean şi de întinsele suprafeţe acvatice şi de luncă. Zona stepei, desţelenită în proporţie de peste 95%, extinsă în părţile de est şi vest ale judeţului, include numeroase tipuri de pajişti xerofile, diferenţiate în funcţie de speciile dominante. Pajiştile de colilie şi năgară, ce caracterizau odinioară vegetaţia de stepă, au dispărut aproape total. Silvostepa, defrişată pe aproximativ 85% din suprafaţă, este reprezentată prin pâlcuri şi rarişti de stejar pufos (Quercus pubescens) şi stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) ce alternează cu pajişti stepice. La altitudini medii (150-250 m) pădurile scunde şi dese de stejar pufos, cărpiniţă (Carpinus orientalis) şi mojdrean (Fraxinus ornus) formează etajul pădurilor submediteraneene, specific Dobrogei. Etajul pădurilor balcanice este caracteristic pentru altitudinile de peste 250 m, fiind alcătuit îndeosebi din păduri de gorun (Quercus petraea, Q.dalechampii, Q. polycarpa), în care sunt abundente teiul (Tilia tomentosa), jugastrul (Acer campestre) şi unele elemente termofile, precum cărpiniţa şi mojdreanul. Local, pe valea Luncaviţei, apare şi fagul (Fagus sylvatica, Fagus taurica). În lunca şi Delta Dunării sunt caracteristice pădurile de plop (Populus nigra, P. alba) şi salcie (Salix alba, S. fragilis), ce se dezvoltă pe grinduri. O zonă distinctă o formează grindurile Letea şi Caraorman din Delta fluvio-maritimă, acoperite cu păduri compacte, numite de localnici „hasmacuri”, în care predomină stejarul brumăriu, frasinul pufos, plopul alb, în interiorul cărora se dezvoltă un strat dens de arbuşti şi numeroase plante agăţătoare (Periploca graeca, Vitis sylvestris, Humulus lupulus etc.). Pe dunele de nisip şi în depresiunile dintre acestea, ce alternează cu fâşiile de hasmacuri, vegetaţia arbustivă este reprezentată prin salcia târâtoare (Salix rosmarinifolia), cătina albă (Hippophaë rhamnoides), cătina roşie (Tamarix ramosissima) etc. Tot în acest biotop, ca şi pe nisipurile litorale, se dezvoltă o vegetaţie arenicolă, alcătuită din elemente pontice şi submediteraneene (Convolvulus persicus, Eryngium maritimum, Ephedra distachya etc.). Stuful, care alcătuieşte şi formaţiuni plutitoare numite plaur, formează vegetaţia predominantă, caracteristică pentru peisajul Deltei Dunării, la care se adaugă cea acvatică, reprezentată îndeosebi prin nufărul alb (Nymphaea alba) şi cel galben (Nuphar lutea), foarfeca bălţii (Stratiotes aloides), cornaciul (Trapa natans). Pădurile de salcie se întâlnesc pe malurile mai înalte, în timp ce salcia cenuşie, de talie mică, se întâlneşte pe malurile mai joase.

 

Investim în viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operațional Regional și co-finanțat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională.

Pentru informații detaliate despre celelalte programe co-finanțate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitați www.fonduri-ue.ro
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu pozitia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României
© Consiliul Județean Tulcea