Rezervația Biosferei Delta Dunării

Rezervația a fost nominalizată ca ”Peisaj al anului 2007/2009” de către Organizația Internațională ”Prietenii Naturii”, iar din 2007 a fost inclusă în rețeaua europeană ecologică ”Natura 2000”. Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a acordat Rezervației Biosferei Delta Dunării, în anul 2000, Diploma Europeană a Zonelor Protejate, una din cele mai prestigioase din Europa, distincție care se acordă zonelor naturale cuprinse în cadrul unui sistem adecvat de protecție și care răsplătește statele membre pentru eforturile întreprinse în vederea protejării acestora.
Conform principiilor de organizare a rezervațiilor biosferei, pe teritoriul Rezervației sunt delimitate 4 categorii de zone funcționale: zonele cu regim de protecție integrală (un număr de 20 de zone cu o suprafață totală de 50.904 ha), zonele tampon (223.183 ha), zonele economice (de 305.913 ha), care includ și zonele de reconstrucție ecologică (15.150 ha). Dintre zonele de protecție integrală aflate pe teritoriul județului Tulcea amintim: Roșca Buhaiova (9.625 ha), Pădurea Letea (2.825 ha), Lacul Răducu (2.500 ha), Lacul Nebunu (115 ha), Vătafu-Lunguleț (1.625 ha), Pădurea Caraorman (2.250 ha), Arinișul Erenciuc (50 ha), Insula Popina (98 ha), Sacalin-Zătoane (21.410 ha), Periteașca-Leahova (4.125 ha), Capul Doloșman (125 ha), Lacul Rotundu (228 ha), Lacul Potcoava (652 ha), Lacul Belciug (110 ha). Așadar, peisajul natural al Deltei Dunării este constituit dintr-un mozaic de elemente naturale care include brațele fluviului ce delimitează cele trei mari insule – Letea (la nord), Sf. Gheorghe (la mijloc) și Dranov (la sud), gârle și canale (în marea lor majoritate naturale și a căror lungime însumată atinge lungimea fluviului din apele căruia se formează), bălți și lacuri de apă dulce sau salmastră, înconjurate de întinderi mari de terenuri inundate de mai mică adâncime, dune de nisip care formează 30 de tipuri de ecosisteme cu habitate pentru o varietate mare de specii de floră și faună.
Stuful formează aici cea mai întinsă suprafață compactă din lume, iar pădurile Letea și Caraorman invadate de vegetație specifică zonelor mediteraneene, cum ar fi liana mediteraneeană Periploca graeca, aflată aici la limita nordică de răspândire în Peninsula Balcanică, reprezintă limita nordică a două dintre cele mai rare specii de stejar care sunt mai frecvent întâlnite în sudul Peninsulei Italice și Balcanice. Mozaicul de habitate dezvoltate aici este cel mai variat din România și găzduiește peste 7.000 de specii, din care peste 1.800 de specii de floră și peste 5.000 de specii de faună. Fauna piscicolă din Rezervație are o varietate remarcabilă, cuprinzând 86 de specii, majoritatea acestora fiind specii de apă dulce, dar sunt reprezentate și specii marine, precum și specii eurihaline care trăiesc în Marea Neagră și pătrund în Deltă și în Dunăre în timpul sezonului de reproducere. În sezonul de iarnă, Rezervația găzduiește grupuri mari de lebede și gâște, incluzând aproape întreaga populație mondială de gâscă cu gât roșu. Mamiferele sunt reprezentate de 42 de specii incluzând specii de importanță conservativă europeană, cum sunt vidra și nurca europeană. Circa 70% din vegetația deltei este dominată de stuf și papură. În lacuri și canale, se întâlnesc plante acvatice reprezentate de specii submerse: nufărul alb, nufărul galben, cornaciul, săgeata apei etc.
În pădurile Letea și Caraorman, dezvoltate în zonele joase și mai umede dintre grindurile de nisip numite ”hasmace”, se întâlnesc specii de stejar împreună cu specii de frasin, cu specii variate de arbuști sau de plante cățărătoare, cum sunt vița sălbatică sau liana. Plaja litorală foarte lată, cu nisipuri fine, marea calmă cu ape deloc adânci reprezintă de asemenea o mare atracție pentru vizitatori. Sub apă nu există roci sau vegetație, iar studiile bioclimatice realizate pe litoralul marin (Sulina – Sfântu Gheorghe) indică existența elementelor climatice favorabile pentru cura heliomarină. Condițiile naturale deosebite ale Deltei Dunării au favorizat dezvoltarea așezărilor omenești încă din cele mai vechi timpuri. Comunitățile omenești s-au adaptat la condițiile locale și au format 25 de localități răspândite în tot spațiul Rezervației, care au dezvoltat tradiții culturale bogate ce pot fi remarcate în toate localitățile. Construcțiile de locuit cu acoperișuri de stuf (specifice principalelor grupuri etnice ce locuiesc în această zonă – români, ucraineni, ruși-lipoveni, răspândite în mai toate localitățile din Delta Dunării), cherhanalele (construcții specifice activității de pescuit comercial), biserica din Chilia Veche (o replică a bisericii care se află în Donaueshingen – Germania, de la izvoarele Dunării), cimitirul multiconfesional din Sulina (o adevărată istorie înscrisă pe monumente funerare), farurile din Sulina și Sf. Gheorghe, Palatul Comisiunii Europene a Dunării din Sulina, resturile parcului dendrologic din Maliuc, moara de vânt din C.A. Rosetti sunt doar câteva argumente în acest sens. Vestigiile arheologice situate în spațiul de contact al Dunării cu Podișul Dobrogean, monumentele istorice, de arhitectură și de artă, muzeele și obiectivele culturale completează atracțiile turistice naturale ale Deltei Dunării.

Parcul Național Munții Macinului

Parcul Național Muntii Măcinului are o suprafata de 11151,82 ha si cuprinde cei mai vechi munți din Romania si printre cei mai vechi munți din Europa. Flora parcului este reprezentata de peste 1770 specii de plante cum ar fi clopoțelul dobrogean, garofița pitica,bujorul dobrogean.Fauna este caracterizata printr-o mare diversitate si prin prezenta unor specii rare protejate cum ar fi: Cerbul Carpatin, Mistrețul, Broasca țestoasa dobrogeana,Pisica sălbatica, Șacalul auriu, Șoimul dunarean, Șerparul.

Rezervatia naturala „Vărful Secaru’’

Este situata in partea de vest a Podisului Babadag, la aproximativ 4 km sud-vset de localitatea Atmagea, comuna Ciucurova. Reprezinta una din puținele zone granitice din podișul calcaros al Babadagului.

Rezervatia naturala „Dealul Călugăru-Iancina”

Rezervatia are o suprafața de 326 ha si este amplasata pe teritoriul administrativ al comunei Jurilovca, la sud de Lacul Razim.Este o rezervație de interes științific pentru conservarea litoralului fosil al Marii Negre, dinaintea închiderii lagunelor litorale, care scot la iveala un peisaj spectaculos, datorita falezelor si malurilor stâncoase erodate de apele lacului Razim, care adapostesc si câteva grote.